Subjugat de Indoieli – Anna Tyboleyn

În primele secunde am crezut că priveam o proiecție foarte amănunțită a visurilor mele, iar apoi, când în sfârșit creierul meu a fost capabil să perceapă ceea ce se întâmpla, mi-am dat frâu instinctelor și i-am zâmbit.

Foarte caraghios și cumva copilăresc.

Mimica lui a rămas impenetrabilă, iar acel detaliu enervant mi-a smuls un chicot nervos. Cred că acela a fost momentul în care el a înțeles că nu voiam să-i fac rău.

Era speriat. Asemeni unui băiețel micuț și abandonat care, de fiecare dată când voia să se joace cu cineva, era respins.

Eu nu aveam să-l resping.