Ciuleandra – Liviu Rebreanu

Intr-un acces de furie, Puiu Faranga isi sugruma sotia. Ultimul descendent al unei familii de vaza, crescut in rasfat si educat la scoli inalte din Occident, Puiu nu pare sa-si fi gasit vreun rost in viata, in afara petrecerilor si aventurilor galante. Este sau nu responsabil Puiu Faranga de uciderea Madalinei? Este intrebarea la care se cauta raspuns de-a lungul intregii constructii narative.

Consecvent tematicii intregii sale opere – prapastia dintre starile sociale si felul in care cei care au avere si pozitie privilegiata dispun de cei umili dupa bunul plac -, Rebreanu concentreaza in acest roman de mici dimensiuni actiune, caractere, psihologie in evolutie, critica sociala si unghiuri de abordare care fac din Ciuleandra o culme a maiestriei sale artistice.

“Cand Liviu Rebreanu trece la romanul orasenesc, el eludeaza pe cat se poate infatisarea de indivizi si se refugiaza in monografia unei pasiuni, a unei porniri, adica in romanul psihologic, constient sau nu de lipsa putintei de a intui personaje. Ciuleandra e un astfel de roman analitic. […] Materia romanului o formeaza aceasta trecere treptata de la logica aparent normala la conduita si tinuta dementiala… ” – G. Calinescu