Biserica neagra Echinoxul nebunilor si alte povestiri A.E. Baconsky – Curtea Veche

„Farmecul si singularitatea povestirilor raman intacte la schimbarea perspectivei de lectura de dupa 1989, dar la prima publicare in Romania, in 1990, a Bisericii negre, aceasta carte-mit, cu puternicul ei mesaj subversiv, e recuperata ca document al unei realitati presupus defuncte, ca reper absolute in istoria unui gen literar la noi  utopia neagra si abia apoi ii sunt evaluate implinirile sau ratarile estetice. Cu o melancolie exasperata ori doar cu rece inteligenta detectivistica, cititorul postdecembrist poate stabili analogiile: puzderia dulapurilor rosii face trimitere la culoarea partidului unic, limbajul cersetorilor e facut din stereotipiile imbracate in haina pretiozitatii, care au asfixiat relatiile umane cateva decenii, cartea mica de buzunar pe care oamenii sunt fortati sa o accepte nu prea ascunde carnetul de partid, mizeria vestimentara si alimentele pe care groparii le aduc de-acasa, «felii mari de mamaliga rece cu marmelada de dovleac», vorbesc despre o lume careia i-a fost furata demnitatea, «bustul unui batran cu mustati enorme», adulat in cele mai desantate forme, n-are cum sa nu aminteasca de cultul lui Stalin, finalul, ce pare al unui Caragiale tragic – modificare fara sa se schimbe – nimic -, nu poate sa nu evoce schimbul generatiilor comuniste Dej-Ceausescu.“ – Crina Bud